BLASTOFÓR s. n. 1. cordon ombilical al ovulului. 2. fir care leagă sămânța de pericarp, nutrind-o în tinerețe. 3. formațiune anatomică cu aspect de cordon. (< fr. blastophore) Vezi definitia »

ROTÓR, rotoare, s. n. Parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor. Vezi definitia »

COORDONATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. II. adj. conjuncție õare = conjuncție care stabilește un raport de coordonare. III. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spațiu și distanța parcursă de el de la punctul de decolare. (< fr. coordonnateur) Vezi definitia »

FLUTURĂTÓR, -OÁRE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. – Flutura + suf. -ător. Vezi definitia »

AJUTÓR¹, ajutoare, s. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile). ◊ Expr. A fi de ajutor sau a veni în ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva). ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutorium. Vezi definitia »