DIAPAZÓN, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bară de oțel în formă de U, care vibrează la lovire, emițând de obicei nota muzicală „la” și servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la același diapazon cu cineva = a se afla în aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos până la cel mai înalt; întindere, registru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapason. Vezi definitia »

MIRMIDÓN s.m. (Mit.) Pitic. ♦ (Fig.) Om fără importanță, fără valoare. [< fr. myrmidon, cf. gr. myrmidones – numele unei populații din Tracia]. Vezi definitia »

ȘABLÓN s.n. 1. Model, tipar după care se poate face o piesă etc. ♦ Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile ori unghiurile unei piese în curs de fabricație. 2. Piesă având însemnate anumite dimensiuni, după care se reglează războiul de țesut. 3. Tip de subiect, acțiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat și a cărui reluare dovedește incapacitatea de invenție a autorului; (fig.) clișeu, formulă repetată invariabil. [< germ. Schablone, cf. rus. șablon]. Vezi definitia »

HOMOCRÓN, -Ă, homocroni, -e, adj. (Rar) Simultan, concomitent, sincronic. – Din fr. homochrone. Vezi definitia »

BACON [béicə], Francis, baron de Verulam (1561-1626), filozof englez. Inițiatorul empirismului englez; adversar al scolasticii și al metodei deductive, a pus bazele metodei inductive moderne, care a favorizat dezvoltarea științelor, prin aplicarea largă a observației și experienței („Novum organum”). Autor al scrierii utopice „Noua Atlantidă”. Vezi definitia »