CANÍN, -Ă I. adj. de câine. II. s. m. dinte ascuțit și lung, între incisivi și premolari. (< fr. canin, /II/ canine, lat. caninus) Vezi definitia »

SUPÍN s. n. mod verbal nepersonal precedat de prepoziția de sau la, care exprimă acțiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat. (< lat. supinum, fr. supin) Vezi definitia »

ENTEROVACCÍN s. n. vaccin introdus pe cale bucală și absorbit de intestin. (< fr. entérovaccin) Vezi definitia »

RIPOLÍN s. n. email special, care se fabrică în diferite culori. (< fr. ripolin) Vezi definitia »

PALADÍN s.m. Nobil care slujește la palatul regal. V. palatin. ♦ Cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. ♦ (Fig.) Voinic, om îndrăzneț, animat de sentimente cavalerești. [Cf. fr. paladin, it. paladino < lat. palatinus]. Vezi definitia »