CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. Combinație stabilă între oxidul de carbon și hemoglobină, care se formează în timpul intoxicației cu oxid de carbon. – Din fr. carboxyhémoglobine. Vezi definitia »

-PARÉZĂ² elem. „paralizie”. (< fr. -parèse, cf. gr. paresis, slăbire) Vezi definitia »

PLASTODÉSMĂ s. f. formație fibrilară din plastide. (< fr. plastodesme) Vezi definitia »

LEVÁTĂ, levate, s. f. 1. Operație de scoatere a mosoarelor sau a țevilor pline de pe mașinile de semitort sau de filat dintr-o filatură. ♦ Cantitate de fire toarse obținută prin această operație. 2. (La jocul de cărți) Totalitatea cărților pe care unul dintre jucători le poate ridica de pe masă în baza unei cărți mai mari sau a unui atu. – După fr. levée. Vezi definitia »

RELUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență magnetică. [Pl. -te. / < fr. réluctance, engl. reluctance]. Vezi definitia »