AUTOECHILIBRÁRE s. f. echilibrare automată a roților de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă și butuc. (< auto² + echilibrare) Vezi definitia »

ÎNVÂRTÍRE, învârtiri, s. f. Acțiunea de a (se) învârti; mișcare circulară; rotire, răsucire, învârtitură, învârtejire, învârtit¹. – V. învârti. Vezi definitia »

RENOVÁRE s.f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; înnoire; renovație. [< renova]. Vezi definitia »

ÚNGERE, ungeri, s. f. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. – V. unge. Vezi definitia »

POLUÁRE, poluări, s. f. Faptul de a (se) polua; viciere. [Pr.: -lu-a-] – V. polua. Vezi definitia »