XILOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de obținere a unui clișeu în lemn prin gravare; xilografie. ◊ clișeul însuși; reproducere după un astfel de clișeu. ◊ desen cu linii groase, având tehnica gravurilor în lemn. (< fr. xylogravure) Vezi definitia »

caradáică, caradăici, s.f. (reg.) 1. căruță mare. 2. persoană scurtă și groasă; bondoacă. Vezi definitia »

COMÁNDĂ s.f. 1. Ordin, poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale fără să-și consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unități militare. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuării ei. 4. Cerere de marfă, de efectuare a unei lucrări etc., făcută unui meseriaș, unui negustor etc. ◊ De comandă = executat după indicațiile clientului. 5. (Mar.) Construcția cea mai înaltă pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Parâmă de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando]. Vezi definitia »

vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri Vezi definitia »

BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe, înghițitoare; p. ext. partea gâtului în care se află laringele; gâtlej. – Comp. sb. berikat. Vezi definitia »