VIOLACÉU, -ÉE I. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanțe de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micșuneaua. (< fr. violacé/es/, lat. violaceus) Vezi definitia »

adéu (-uri), s. n. – Tun. < Mag. agyu (DAR). În Trans., astăzi rar. Vezi definitia »

POCÂNZÉU, pocânzei, s. m. (Reg.) Persoană care are anumite atribuții în timpul unei nunți țărănești; vornicel. – Et. nec. Vezi definitia »

EU- elem. „frumos, bine, armonios”. (< fr. eu-, cf. gr. eu, bine) Vezi definitia »

HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó. Vezi definitia »