MEPACRÍNĂ s. f. (Fam.) Atebrină. – Et. nec. Vezi definitia »

SÍGLĂ s. f. literă sau grup de litere, constituind abrevierea unor termeni utilizați frecvent. (< fr. sigle, lat. sigla) Vezi definitia »

AGONISÍTĂ s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi. Vezi definitia »

aghiázmă (-iézme), s. f. – Apă sfințită. – Var. aiazmă. – Mr. agiazma, megl. ghiazmá. Mgr. ἀγίασμα, cf. alb. ajazmë, tc. aiazma, bg. agiazma. – Der. aghezmui, vb. (a stropi cu aghiazmă; fam. a cîrpi, a pălmui); aghiazmatar, s. n. (vas în care se ține aghiazma), din gr. ἀγιασματάριον. Cf. izmă. Vezi definitia »

CELESTINĂ (‹ fr. {i}; {s} lat. celestis „ceresc”) s. f. Sulfat natural de stronțiu, de culoare alb-albăstruie, transparent, cu luciu sticlos sidefos, format în filoane hidrotermale sau în roci sedimentare sub formă de nodule sau cuiburi. Constituie principala sursă de stronțiu (56,4 %). Se utilizează în pirotehnie, ind. zahărului. Vezi definitia »