șufán, șufáne, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu se scape peștele pe sub el. 2. (în forma: șifan) prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea. Vezi definitia »

VLĂJGÁN, -Ă, vlăjgani, -e, s. m. și f. Tânăr voinic, zdravăn. – Cf. scr. vlažan. Vezi definitia »

CALABRIÁN s.n. Ultimul etaj al pliocenului de facies marin. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bri-an. / < fr. calabrien, cf. Calabria – regiune în sudul Italiei]. Vezi definitia »

IONIÁN, -Ă, ionieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Ioniei sau care era originară din Ionia. 2. Adj. Care aparținea Ioniei sau populației ei, privitor la Ionia sau la populația ei. ◊ Școala ioniană = cea mai veche orientare materialistă în filosofia greacă, apărută în sec. VII-VI a. Cr. în Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien. Vezi definitia »

PAN¹- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-. Vezi definitia »