CRÉMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel. 2. Bucățică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul. *Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă. 2. Bucățică de cremene (1) care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei și aprindea praful de pușcă. – Din bg. kremeni. Vezi definitia »

ALDIMÍNE s. f. pl. substanțe care derivă de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare. (< fr. aldimines) Vezi definitia »

PREPOZIȚIÚNE s. f. v. prepoziție. Vezi definitia »

RESORBȚIÚNE s.f. v. resorbție. Vezi definitia »

ADMISIÚNE s.f. I. Admitere. II. 1. Intrarea unui agent motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează. 2. Porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru. [Pron. -si-u-, var. admisie s.f. / cf. fr. admission, lat. admissio]. Vezi definitia »