VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo. Vezi definitia »

DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif) Vezi definitia »

GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. Vezi definitia »

CONTENTÍV, -Ă adj. (Med.) Care conține, menține poziția corectă a unui organ. [< fr. contentif]. Vezi definitia »

CANTITATÍV, -Ă, cantitativi, -e, adj. Privitor la cantitate, de cantitate. – Din fr. quantitatif. Vezi definitia »