stráșnic (-că), adj. – 1. Teribil, de temut. – 2. Violent, sever, dur. Sl. strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu, Dacor., VII, 466), cf. pol. strasznik (monstru). – Der. strașnic, s. m. (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din bg. strašnik; strășnici, vb. (a trata cu asprime; a maltrata); strășnicie, s. f. (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstrușnic, adj. (violent, teribil), cu pref. expresiv. Vezi definitia »

LÍRIC, -Ă adj. 1. Care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea. ◊ Gen liric = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și a emoțiilor poetului. ♦ (Fig.) Sentimental, sensibil. 2. (Despre poeți; adesea s.) Care compune poezii lirice. 3. Referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce lipsită de încordare, prin mobilitate. [Cf. fr. lyrique, lat. lyricus, gr. lyrikos < lyra – liră]. Vezi definitia »

strástnic s.n. (înv.) carte care conține ritualul oficierii slujbelor din săptămâna mare. Vezi definitia »

CITODIAGNÓSTIC s.n. Metodă de diagnosticare bazată pe studiul microscopic al celulelor prelevate din organism (prin puncții, raclări etc.); citoscopie. [Pron. -di-ag-. / < fr. cytodiagnostic]. Vezi definitia »

ANTEBÉLIC, -Ă adj. de dinaintea unui război. (< ante- + lat. bellicus, de război) Vezi definitia »