Definita cuvantului postliminium
POSTLIMÍNIUM s. n. 1. (în dreptul roman) redobândire retroactivă a drepturilor cetățenești de către o persoană înstrăinată, la înapoierea în patrie. 2. drept pe baza căruia persoanele, bunurile și toate raporturile juridice, modificate prin ocuparea teritoriului de către un stat inamic, sunt repuse, după încetarea acesteia, în starea de mai înainte. (< lat. postliminium)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu postliminium
GLÁDIUM s.n. Sabie romană dreaptă, cu două tăișuri. [Pron. -di-um, var. gladiu s.n. / < lat. gladium]. Vezi definitia »
QUATÉRNIO TERMINÓRUM (qua pron. cva) s. n. inv. (log.) eroare de raționament datorată ambiguității termenului mediu, care face ca silogismul să aibă patru termeni în loc de trei. (< lat. quaternio terminorum) Vezi definitia »
COMPÉNDIUM s. n. v. compendiu. Vezi definitia »
acúm, adv. – 1. În prezent, în momentul acesta. – 2. Înainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amó, megl. (a)cmo, mo(ți), istr. acmo(țe). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum derivă de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; în sfîrșit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Pușcariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urmă ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; și de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetică sintactică, la acu. Roesler 564 se gîndea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -și) (cf. același): acumuși, acuși, cu var. (fam.) acușa, acușica. Vezi definitia »
TULUMBÚM interj. Cuvânt care imită sunetul unui clopot. – Onomatopee. Vezi definitia »