SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, adj. Care există în cel mai înalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai înalt. – După fr. suprême, lat. supremus. Vezi definitia »

DIADÉM s.n. v. diademă. Vezi definitia »

MONÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație. (< fr. monème) Vezi definitia »

SUPERSISTÉM s. n. 1. sistem ierarhic superior altuia. 2. diasistem. (< fr. supersystème) Vezi definitia »

ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème. Vezi definitia »