MÍNIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puțin; măcar. (< lat., fr. minimum) Vezi definitia »

DONATÍVUM s.n. (Ist.) Dar în bani acordat soldaților de împărații romani la urcarea lor pe tron. [< lat. donativum]. Vezi definitia »

LÁBARUM s.n. (Ist.) Stindard purpuriu al împăraților romani din epoca lui Constantin cel Mare. [< lat. labarum]. Vezi definitia »

GINOSTÉMIUM s.n. (Bot.) Formație columniferă, prezentă la florile orhideelor, rezultată prin concreșterea cu stilul gineceului. [< germ. Gynostemium, cf. gr. gyne – femeie, stemon – încovoiat]. Vezi definitia »

BLUM, Isac (1894-1975, n. Bacău), inginer chimist român. Prof. univ. la București. Studii și cercetări privind caracterizarea și valorificarea cărbunilor. Vezi definitia »