DÁLĂ, dale, s. f. Placă poligonală subțire de piatră, marmură, beton, material plastic etc., folosită la executarea unor pardoseli, pavaje sau placaje de zidărie. ♦ Placă de beton armat a unui planșeu, a unei bolți etc. – Din fr. dalle. Vezi definitia »

NUBÉCULĂ s.f. Pată corneană. V. nefelion. [< fr. nubécule, cf. lat. nubecula – nor mic]. Vezi definitia »

SONÉTĂ s.f. Aparat folosit pentru baterea piloților² în pământ (în fundul unei ape). [< fr. sonnette]. Vezi definitia »

MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 kg și 100 de ocale. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa. Vezi definitia »

FÓNTĂ, fonte, s. f. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). – Din fr. fonte. Vezi definitia »