Definita cuvantului practic
PRÁCTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la practică. ◊ care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ◊ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ◊ aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină. ◊ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu practic
JAZZÍSTIC, -Ă, adj. v. jazistic. [DEX'98] Vezi definitia »
BIOPLÁSTIC, -Ă adj. referitor la proprietatea celulelor vii de a se reface în urma distrugerilor suferite. (< fr. bioplastique) Vezi definitia »
TÚRCIC, -Ă adj. limbi če = familie de limbi altaice (turca, tătara) vorbite din sud-estul Europei până în Siberia și China. (< turc + -ic) Vezi definitia »
SEMIÓPTIC,-Ă, semioptici, -ce, adj. Care ajută parțial la vedere. [Pr.: -mi-o-] – Semi- + optic. Vezi definitia »
HOMÉRIC, -Ă adj. 1. propriu lui Homer. 2. de proporții neobișnuite; măreț, grandios. ♦ râs ~ = râs puternic, zgomotos, cu hohote. (< fr. homérique, lat. homericus) Vezi definitia »