Definita cuvantului practic
PRÁCTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la practică. ◊ care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ◊ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ◊ aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină. ◊ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu practic
INTRAATÓMIC, -Ă, intraatomici, -ce, adj. Care există, care se petrece în interiorul atomului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. intra-atomique. Vezi definitia »
MIMODRAMÁTIC, -Ă adj. Care ține de mimodramă. [Cf. fr. mimodramatique]. Vezi definitia »
ACÍCLIC, -Ă, aciclici, -ce, adj. 1. (Despre flori) Ale cărui organe sunt așezate pe o linie spirală. 2. (Despre o substanță organică) Care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa. – Fr. acyclique (< gr.). Vezi definitia »
IZOSTÁTIC, -Ă adj. referitor la izostazie. (< fr. isostatique) Vezi definitia »
ECTOBLÁSTIC, -Ă adj. Ectodermic. [< fr. ectoblastique]. Vezi definitia »