COLARGÓL s.n. Soluție apoasă conținând argint în particule fine, folosită mai ales ca antiseptic. [< fr. collargol]. Vezi definitia »

TIOFENÓL s. m. 1. (pl.) derivați organici ai hidrogenului sulfurat. 2. compus organic lichid cu miros pătrunzător. (< fr. thiofénol) Vezi definitia »

otrocól (otrocoále), s. n. – Înconjur, ocol. Bg. tărkolo › tîrcol, probabil prin încrucișarea cu rotocol (Tiktin); simpla der. prin metateză din rotocol (Philippide, Principii, 140; Scriban) nu pare convingătoare. Vezi definitia »

ESTRIÓL, estrioli, s. m. Hormon secretat de placentă, care se extrage din urina gravidelor. [Pr.: -tri-ol] – Din fr. oestriole. Vezi definitia »

VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în vii. [< fr. viticole]. Vezi definitia »