TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iernare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés. Vezi definitia »

FARINGOSTENÓZĂ s. f. îngustare patologică a orificiului faringian. (< fr. pharyngosténose) Vezi definitia »

BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară.[Pr.: -bâ-ia] – Bâlbâi + suf. -eală. Vezi definitia »

pădurídă, păduríde, s.f. (înv.) mama-pădurii. Vezi definitia »

TIÁRĂ s.f. (Ist.) Acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara]. Vezi definitia »