semnătór, semnătoáre, s.m. și f., adj. (înv.) 1. (s.m. și f.) persoană care semnează, care notează. 2. (s.m. și f.; adj.) semnatar. 3. (s.m. și f.) muncitor care efectua marcarea obiectelor produse într-un proces de fabricație. Vezi definitia »

TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător. Vezi definitia »

GASTROPÓR s. m. orificiu al gastrulei. (< fr. gastropore) Vezi definitia »

trecator Vezi definitia »

PROIECTÓR, -OÁRE I. adj. care proiectează, care servește pentru proiecție. II. s. n. aparat de iluminat care proiectează fascicule de lumină ce provin din focarul unei oglinzi. ◊ aparat special pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic. (după fr. projecteur) Vezi definitia »