Definita cuvantului predicație
PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu predicație
CEREBROMALACÍE, cerebromalacii, s. f. (Med.) Ramolisment cerebral. – Din fr. cérébromalacie. Vezi definitia »
CĂRBUNĂRÍE, cărbunării, s. f. Loc sau cuptor unde se fac cărbuni de lemn; bocșă (1). ♦ Magazie de cărbuni; – Cărbune + suf. -ărie. Vezi definitia »
VECHÍE, s. f. (Înv.) Vechime; antichitate. – Vechi + suf. -ie. Vezi definitia »
absórbție s. f. 1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe. 2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie. 3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. 4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio) Vezi definitia »
DEPLORÁȚIE s. f. 1. plângere, lamentare. 2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. (< fr. déploration, lat. deploratio) Vezi definitia »