IZOMERÍE s. f. 1. proprietate a unor substanțe cu aceeași formulă moleculară de a avea însușiri fizice și chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă. 2. însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiași specii. 4. influență egală a factorilor ereditari. (< fr. isomérie) Vezi definitia »

EOLIZÁȚIE s.f. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile în deșerturi, în condițiile scrijelirii și polizării lor de către vânturile puternice care transportă particule de nisip în suspensie, sau prin saltație (în funcție de dimensiuni); pietrișurile supuse eolizației au suprafețe scrijelite, satinate uneori, prezentând fațete, muchii sau noduli (dreikantere). – [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București, 1999] Vezi definitia »

TÁLIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, deasupra șoldurilor; mijloc. ◊ parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statură, înălțime. 3. (fig.) mărime, importanță, valoare. ♦ a fi de ă cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. (< rus. taliia, după fr. taille) Vezi definitia »

ARMURĂRÍE, armurării, s. f. (Rar) Loc unde se fabrică, se repară sau se vând arme (de foc). – Din fr. armurerie. Vezi definitia »

FRENOPATÍE s. f. formă de alienație mintală. (< fr. phrénopathie) Vezi definitia »