RADIOMETRÍE, radiometrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a intensității unei radiații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiométrie Vezi definitia »

AEROFAGÍE s. f. Act reflex caracterizat prin înghițirea, odată cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantități mari de aer¹ (ducând la tulburări organice). [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophagie. Vezi definitia »

HIPOKALIURÍE s. f. reducere a eliminării de potasiu prin urină. (< fr. hypokaliurie) Vezi definitia »

ARMONÍE s. f. 1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ◊ parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ♦ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

CÚTNIE, cutnii, s. f. (Înv.) Țesătură din mătase și bumbac. – Din tc. kutni. Vezi definitia »