LASSALLEANÍSM s.n. Curent oportunist în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de statul burghez, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică. [< germ. Lassalleanismus, cf. Lassalle – socialist german]. Vezi definitia »

ORATORÍSM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism. Vezi definitia »

SPINOZÍSM s.n. Sistemul filozofic al lui Spinoza, care profesează credința într-o substanță unică, infinită, cauza imanentă a întregii existențe. [< fr. spinozisme, cf. Spinoza – filozof olandez]. Vezi definitia »

FANATÍSM s. n. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ◊ devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. (< fr. fanatisme) Vezi definitia »

DESCRIPTIVÍSM s.n. 1. Manierism literar care acordă o importanță exagerată amănuntelor descriptive, nesugestive. ♦ Sistem de critică literară care, în loc de a se pronunța asupra semnificațiilor și valorii operelor, se mărginește la o descriere a acestora. 2. Școală lingvistică care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. [< descriptiv + -ism]. Vezi definitia »