EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique. Vezi definitia »

TÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. // s.n. Otravă. // (Și în forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otravă]. Vezi definitia »

RÓMBIC, -Ă adj. în formă de romb; romboidal. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare având ca formă fundamentală o prismă dreaptă cu bazele romburi. (< fr. rhombique) Vezi definitia »

EURÍSTIC, -Ă adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique]. Vezi definitia »

EUFEMÍSTIC adj. (Lingv.) Referitor la eufemism; care constituie un eufemism; eufemic. [Cf. germ. euphemistisch]. Vezi definitia »