CÉRIU s.n. Metal strălucitor, moale și ductil din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. cérium < Ceres – zeița agriculturii la romani]. Vezi definitia »

CRÁNIU, cranii, s. n. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate; țeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din lat. cranium. Cf. fr. crâne. Vezi definitia »

sácfiu (-ii), s. m. – Garoafă (Dianthus caryophyllus). – Var. Mold. sanhiu. Mag. szégfű (Drăganu, Dacor., VI, 275; Candrea; Gáldi, Dict., 156). Vezi definitia »

ȘASÍU s. n. 1. cadru rigid pe care se montează un aparat, un utilaj, un autovehicul etc. 2. ramă în industrie, în legătoria de cărți, pentru fixarea pânzei tablourilor etc. (< fr. châssis) Vezi definitia »

SÁRDIU s. n. Piatră semiprețioasă transparentă, de culoare roșie sau brună. – Din lat. sardius [lapis]. Vezi definitia »