năvîrlíe (-íi), s. f. – (Munt.) Nebunie, sminteală, capriciu, glumă. Bg. vărlŭ „turbat”, vărluvam „a turba”, cf. ngr. βούρλια „glumă”; nă- poate fi sl., cf. rut. naverle „pe dos”, sb. navrlje „răsucit” (Tiktin), sau expresiv, ca în nătă- sau năvleg. – Der. năvîrlios, adj. (capricios). Vezi definitia »

PEDOLOGÍE¹ s.f. Știință care studiază geneza, evoluția și clasificarea solurilor, ocupându-se în special cu studiul constituției lor fizice, chimice și biologice în scopul stabilirii gradului de fertilitate și al posibilităților de ridicare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. pédologie, cf. gr. pedon – sol, logos – studiu]. Vezi definitia »

PIOMETRÍE s.f. Piometrită. [Gen. -iei. / < fr. pyométrie]. Vezi definitia »

BOIERÍE, boierii, s. f. (În orânduirea feudală) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; funcția deținută de un boier. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care a dă această poziție. – Din boier + suf. -ie. Vezi definitia »

VASODILATÁȚIE s.f. (Fiziol.) Dilatare a vaselor sanguine, provocată de relaxarea musculaturii vasculare; vasodilatare. [Gen. -iei, var. vasodilatațiune s.f. / < fr. vasodilatation]. Vezi definitia »