OROGENÍE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie. Vezi definitia »

MICROREÁCȚIE, microreacții, s. f. Reacție chimică între cantități foarte mici de substanță. [Pr.: -re-ac-ți-e-] – Din fr. microréaction. Vezi definitia »

AUTORADIOGRAFÍE s. f. metodă modernă de cercetare bazată pe studiul imaginii obținute pe o peliculă fotografică sau radiografică a unui organ conținând un produs radioactiv. (< fr. autoradiographie) Vezi definitia »

NECROPSÍE s.f. (Rar) Autopsie. [Gen. -iei. / < fr. nécropsie, cf. gr. nekros – mort, opsis – vedere]. Vezi definitia »

CHIMIOPROFILAXÍE s.f. (Med.) Profilaxia bolilor infecțioase cu ajutorul substanțelor chimioterapice. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. chimio-prophylaxie]. Vezi definitia »