FUGHÉTĂ s. f. (muz.) fugă de proporții reduse. (< it. fughetta) Vezi definitia »

vútcă (-ci), s. f. – Rachiu foarte tare. – Var. vodcă. Pol. wodka (Tiktin). – Der. vutcar, s. m. (fabricant de votcă), sec. XVIII. Vezi definitia »

HÓRĂ, hore (hori), s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreală. – Din bg. horo. Vezi definitia »

SECÁNTĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează o curbă în cel puțin două puncte. 2. Funcția trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat. [< fr. sécante, cf. lat. secans < secare – a tăia]. Vezi definitia »

FILARIÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară a omului, provocată de filaria. [Pron. -ri-o-. / < it. filariosi, fr. filariose]. Vezi definitia »