GHIÓTURA s. f. art. (Pop. și fam.; în loc. adv.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada. – Din tc. götürü. Vezi definitia »

catára s.f. (înv.) anatemă, blestem, afurisenie. Vezi definitia »

MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer]. Vezi definitia »

DELABRÁ vb. tr. a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica. (< fr. délabrer) Vezi definitia »

HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »