INDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin inducție (1), bazat pe inducție. (< fr. inductif, lat. inductivus) Vezi definitia »

VOLITÍV, -Ă adj. volițional. (< fr. volitif) Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. Relativ la asociație (3) [în DN]. 2. (Mat.; despre o operație) Care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat, independent de cum sunt grupați acești factori. [< fr. associatif]. Vezi definitia »

ACTÍV², -Ă, activi, -e, adj. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizații, societăți, instituții, având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. Verb activ = verb a cărui acțiune este săvârșită de subiectul gramatical. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Militar activ = militar de profesie. Apărare activă = apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și nimici forțele inamice. ♦ (Despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit, cu un beneficiu. – Fr. actif (lat. lit. activus). Vezi definitia »

PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. Vezi definitia »