TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C₅H₆N₂O₂) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF] Vezi definitia »

NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec. Vezi definitia »

PARACLÁZĂ s. f. falie. (< fr. paraclase) Vezi definitia »

COLORÍSTICĂ, coloristici s.f. – V. coloristic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

íglă, ígle, s.f. (reg.; mai ales la pl.) undrea. Vezi definitia »