ENANTIOMORFÍE s. f. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism. ◊ (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte. (< fr. énantiomorphie) Vezi definitia »

-TOMÍE elem. tomo-. Vezi definitia »

HIPERSUSTENTÁȚIE s. f. creștere momentană a portanței unei aripi cu ajutorul unor dispozitive speciale. (< fr. hypersustentation) Vezi definitia »

IDEÁȚIE s. f. proces psihic de formare și de înlănțuire a ideilor. (< fr. idéation) Vezi definitia »

SLOVENÍE s. f. (Înv.) Limba slavonă. – Sloven + suf. -ie. Vezi definitia »