Plantă din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale cărei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de bază în țările orientale, fiind utilizate întregi, zdrobite sau măcinate, la fel ca fasolea uscată la noi; tradițional din năut se prepară felafel (bulete din pastă picantă de năut) și hummus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea. Vezi definitia »

PÍLDĂ, pilde, s. f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învățătură, drept model de urmat, drept termen de comparație; ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei, aspectului etc.; model, exemplu. ◊ Loc. adv. De pildă = de exemplu, bunăoară, cum ar fi. ◊ Expr. A lua pildă = a imita exemplul cuiva. ♦ Dovadă, probă, indiciu. ♦ Pedeapsă sau măsură drastică, menită să servească drept avertisment și pentru alții. 2. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producție literară cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă; parabolă; p. ext. maximă, sentință; proverb, zicală; semnificație, tâlc cuprins într-o asemenea povestire, maximă, zicală sau într-o acțiune oarecare, într-o faptă etc. ◊ Loc. prep. (Înv. și reg.) În pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). ♦ Fabulă. – Din magh. példa. Vezi definitia »

FENAZÓNĂ s. f. antipirină. (< fr. phénazone) Vezi definitia »

DECOZÍNĂ s.f. (Chim.) Alcaloid extras din planta nemțișor, întrebuințat pentru scăderea tensiunii arteriale și la rărirea ritmului cardiac. [< fr. décozine]. Vezi definitia »

HEMICELULÓZĂ s. f. amestec complex de polizaharide, împreună cu celuloza și lignina, în pereții celulelor vegetale. (< fr. hémicellulose) Vezi definitia »