BÂNTUIÁLĂ, bântuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz, vătămare. Să le păzească de orice răutăți și bântuieli (ISPIRESCU). – Din bântui + suf. -eală. Vezi definitia »

VARIÁNȚĂ s. f. 1. număr maximal al factorilor de echilibru care pot varia independent, fără ca numărul de faze ale unui sistem fizico-chimic dat să se schimbe. 2. (stat.) dispersie a valorilor unei variabile în jurul valorii medii. 3. (biol.) dispersie a valorilor unui caracter oarecare în jurul mediei. (< fr. variance) Vezi definitia »

EXOPLÁSMĂ s. f. zona periferică a citoplasmei. (< fr. exoplasme) Vezi definitia »

CHIMOGRÁMĂ s.f. (Fiziol.) Curbă reprezentând rezultatul înregistrărilor la chimograf. [Scris și kimogramă. / < fr. kymogramme]. Vezi definitia »

DERÚTĂ, derute, s. f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute. Vezi definitia »