DRAMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la dramă, la teatru. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale; artă ~ă = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice; dramă (2). ♦ (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată. 2. (fig.; despre întâmplări, situații etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat. (< fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos) Vezi definitia »

VULCÁNIC, -Ă adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor. 2. (Fig.) Impetuos, nestăpânit, năvalnic. [Cf. it. vulcanico, fr. volcanique]. Vezi definitia »

CITOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (substanță, ser) care determină citoliza. (< fr. cytolitique) Vezi definitia »

SIBILÍNIC, -Ă, sibilinici, -ce, adj. (Rar) Sibilic. – Sibilin + suf. -ic. Vezi definitia »

POÉTIC, -Ă, poetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adj. Fig. Care poate inspira pe poeți, demn de a fi motiv de inspirație; p. ext. impresionant, fermecător. 3. S. f. (Și adjectival, în sintagma artă poetică) Tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică. 4. S. f. Ansamblu de forme și de principii poetice (1) caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet. – Din ngr. poiitkós, poiitikí, lat. poeticus, poetica, it. poetico, poetica, fr. poétique. Vezi definitia »