Definita cuvantului pretură
PRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcția de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcția pretorului (3); local unde își exercita funcția. (< lat. praetura, fr. préture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu pretură
ETIMORFÓZĂ s. f. modificare morfologică a plantelor cauzată de factori externi. (< etio- + morfoză) Vezi definitia »
LÓCĂ s. f. boală infectocontagioasă care atacă larvele albinelor. (< fr. loque) Vezi definitia »
LÍNDINĂ, lindini, s. f. Ou de păduche. [Var.: líndenă s. f.] – Lat. lens, lendinem (=lendem). Vezi definitia »
tísă (-se), s. f. – Arbore rășinos, molid (Taxus baccata). – Var. tis. Megl. tisă. Sl. tisa (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Tiktin; Conev 48), cf. mag. tisza, bg., sb., cr., ceh. tis „pin”. Vezi definitia »
praștínă (-ni), s. f. – Tescovină, boștină. – Mr. pruștină. Bg. praština (Conev 63). Vezi definitia »