OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior. Vezi definitia »

nenăviditór, nenăviditoáre, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care nutrește ură, care urăște (pe cineva). Vezi definitia »

OCĂRÂTÓR, -OÁRE, ocărâtori, -oare, adj. (Înv.) Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor. Vezi definitia »

FLOTÓR, flotoare, s. n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafața apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susțină la suprafață corpuri submersibile; plutitor. ♦ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele două dispozitive etanșe și umplute cu aer, fixate de aripi și de fuzelaj, care asigură plutirea unui hidroavion. – Din fr. flotteur. Vezi definitia »

TEHNOREDÁCTOR, -OÁRE s. m. f. specialist în lucrări de tehnoredactare. (< tehno- + redactor) Vezi definitia »