AUTOFECUNDÁȚIE s. f. autofecundare. (< fr. autofécondation) Vezi definitia »

OFTALMOMALACÍE s.f. (Med.) Atrofie a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmomalacie]. Vezi definitia »

SPLANHNOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care studiază viscerele. [Gen. -iei. / < fr. splanchnologie, cf. gr. splanchnon – viscere, logos – studiu]. Vezi definitia »

ABAGERÍE, abagerii, s. f. 1. Atelier sau industrie producătoare de (haine de) aba. 2. Meseria abagiului. – Din abager + suf. -ie. Vezi definitia »

FORMÁȚIE s.f. 1. Întocmire, alcătuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică. 2. Formație social-economică = categorie ce desemnează o treaptă istorică determinată a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații. 3. Așezare, dispozitiv al unei unități militare în vederea unei acțiuni. 4. Ansamblu, echipă. 5. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formațiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio]. Vezi definitia »