POLINEZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Polinezia. ◊ (s. f.) limbă aparținând grupului de limbi malaio-polineziene, vorbită de polinezieni. (< fr. polynésien) Vezi definitia »

TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau populației ei, privitor la Tanzania sau la populația ei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. tanzanien. Vezi definitia »

VOLÁN, volane, s. n. I. 1. Piesă de formă circulară din mecanismul unui autovehicul, cu ajutorul căreia se dă vehiculului direcția voită. 2. Piesă în formă de roată, cu ajutorul căreia se acționează un anumit mecanism al unei mașini. II. Fâșie de țesătură sau de dantelă încrețită sau plisată, care se aplică ca garnitură pe diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiască, pe perdele, pe huse etc. – Din fr. volant. Vezi definitia »

WESTFALIÁN s.n. (Geol.) Etajul superior al carboniferului mediu de facies continental, limitat la vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. westphalien, cf. Westphalie – regiune în Germania]. Vezi definitia »

VICTORIÁN, -Ă adj. referitor la stilul la modă în Anglia în epoca corespunzătoare domniei reginei Victoria (183⁷-190¹), caracterizat prin accentul pus pe pompă, ceremonial, precum și prin pudibonderie, îngustime de vederi etc., iar în arhitectură printr-o ornamentație greoaie. (< fr. victorien, engl. victorian) Vezi definitia »