troáscă s.f. (reg.) clopot la gâtul animalelor. Vezi definitia »

OLÍȚĂ, olițe, s. f. Diminutiv al lui oală; olcuță, olicică. ♦ (Fam.) Oală de noapte. – Oală + suf. -iță. Vezi definitia »

CÚLĂ s. f. pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. (< fr. coule) Vezi definitia »

CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus. šaraban. Vezi definitia »