zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans. Vezi definitia »

ORDONÁNȚĂ s. f. I. 1. dispoziție scrisă care emană de la o autoritate (administrativă). ♦ ~ de plată = dispoziție de plată a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotărâre judecătorească dată în proceduri cu caracter urgent. II. (în vechea armată) soldat în serviciul personal al unui ofițer. III. mod de dispunere a elementelor unei compoziții arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance) Vezi definitia »

ENDARTERÍTĂ, endarterite, s. f. Inflamație a arterei care poate produce astuparea acesteia. – Din fr. endartérite. Vezi definitia »

HIPODÉRMĂ s.f. (Zool.) Muscă a cărei larvă este un parazit al pielii rumegătoarelor. [< fr. hypoderma]. Vezi definitia »

CATERÍNCĂ, caterinci, s. f. Flașnetă. – Din ucr. katerynka. Vezi definitia »