CONTRADICTORIALITÁTE s.f. (Jur.) Principiu de drept constând în obligația de a se face cunoscut părților învinuirile formulate împotriva lor și totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. [Pron. -ri-a-. / cf. it. contraddittorietà]. Vezi definitia »

OSEMÍNTE s. n. pl. Oasele uscate și descărnate ale unei ființe moarte. – Din fr. ossements, lat. ossamenta. Vezi definitia »

ADAPTABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi adaptabil. [< adaptabil + -itate]. Vezi definitia »

SICATIVITÁTE s. f. însușirea de a fi sicativ. (< fr. siceativité) Vezi definitia »

DEMONSTRABILITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este demonstrabil. [Cf. fr. démontrabilité]. Vezi definitia »