OROGENÍE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munților. (< fr. orogénie) Vezi definitia »

GRAVIMETRÍE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. măsurare a intensității gravitației. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie) Vezi definitia »

RINOLALÍE s. f. tulburare a vocii datorită modificărilor rezonanței cavităților nazale. (< fr. rhonolalie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

MICROMANÍE s.f. (Rar; op. megalomanie) Complex de inferioritate exagerat. [Gen. -iei. / cf. germ. Mikromanie, fr. micromanie]. Vezi definitia »