URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. (Pr.: -re-e] – Din fr. urée. Vezi definitia »

GENȚIANACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, anuale sau perene, cu flori cu corolă gamopetală, cuprinzând multe specii ornamentale; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ți-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr. gentianacées]. Vezi definitia »

HEMORÉE s. f. însușire a unor insecte de a elimina reflex, ca mijloc de apărare. (< fr. hémorrhée) Vezi definitia »

DISPNÉE s.f. (Med.) Respirație grea cauzată de unele boli ale inimii sau ale sistemului nervos. [Pron. -ne-e, pl. invar., gen. -eei. / < fr. dyspnée, cf. gr. dys – rău, pnein – a respira]. Vezi definitia »

DIATOMÉE s.f.pl. Clasă de alge monocelulare microscopice, cu cochilii de silice; (la sg.) algă din această clasă. [Pron. di-a-to-me-e, sg. invar. / < fr. diatomées, cf. gr. diatomos – tăiat în două]. Vezi definitia »