OMÉGA s. m. sg. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o. – Din ngr. o méga. Vezi definitia »

PEFUGÁ vb. I. v. păfuga. Vezi definitia »

calgá, calgále, s.f. (înv.) locțiitor, urmaș (al hanului tătăresc). Vezi definitia »

PROPAGÁ, propag, vb. 1.1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. Vezi definitia »

LEGÁ², leghez, vb. I. Tranz. (Înv.) A lăsa ceva prin legat², prin testament; a testa¹. – Din fr. léguer, lat. legare. Vezi definitia »