TUFĂRÍE, tufării, s. f. Tufiș; hățiș. – Tufă + suf. -ărie. Vezi definitia »

VERBERÁȚIE s.f. Vibrație a aerului, care produce sunetul. [Gen. -iei. / < fr. verbération]. Vezi definitia »

păloáie, păloáie, s.f. (reg.) grămadă de fân, de paie. Vezi definitia »

húnie s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu țâța în fund, ca o pâlnie mare, în care se toarnă mustul pentru a se scurge în butoi. 2. unealtă de dogar; leică. 3. loc priporos, accidentat, râpos. Vezi definitia »

FIZIOGNOMONÍE s. f. disciplină având ca obiect cunoașterea caracterului omului după aspectul fizic și după fizionomie. (< fr. physiognomonie) Vezi definitia »