NEOHEGELIANÍSM s. n. Curent fiiozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel. Sau: care preia anumite elemente ale filozofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néo-hégélianisme. Vezi definitia »

ENDEMÍSM s. n. 1. caracter endemic. 2. particularitate a unor specii animale sau vegetale de a viețui pe un areal restrâns; endemicitate. (< fr. endémisme, engl. endemism) Vezi definitia »

IUDAÍSM s. n. mozaism. (< fr. judaïsme) Vezi definitia »

TOLERANTÍSM s. n. sistem al acelora care preconizează toleranța religioasă. (< fr. tolérantisme) Vezi definitia »

HETAIRÍSM s.n. Denumire dată raporturilor sexuale extraconjugale ale bărbaților cu femei nemăritate; condiția, obiceiurile hetairelor. [Pron. -ta-i-. / cf. fr. hétaïrisme]. Vezi definitia »