Definita cuvantului monticul
MONTÍCUL, monticuli, s. m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminență. [Var.: montículă s. f.] – Din fr. monticule, lat. monticulă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu monticul
verde ca bradul expr. sănătos, viguros, robust. Vezi definitia »
AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tracțiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autovéhicule]. Vezi definitia »
a-l tăia capul (să) expr. 1. a înțelege, a pricepe. 2. a se pricepe (la ceva). Vezi definitia »
CORPÚSCUL s. m. corp foarte mic; particulă. (< fr. corpuscule, lat. corpusculum) Vezi definitia »
BERBECUL 1. (Aries) Constelație zodiacală din emisfera boreală. Se compune din: o stea de mărimea a doua, o stea de mărimea a treia și c. 80 de stele mai mici. 2. Primul semn al zodiacului, corespunzînd perioadei 21 mart.-20 apr. Vezi definitia »